Compartimentul de prevenire a infecţiilor

În unitatea noastră funcționează Compartimentul de prevenire și supraveghere a infecţiilor, care are obligativitatea de a verifica, în mod periodic, condițiile igienico-sanitare și circulaţia microbilor cu potenţial de rezistenţă la antibiotice. Aceste date se înregistrează şi se raportează către direcţiile de sănătate publică. Unitatea noastră raportează infecțiile asociate asisțenței medicale către DSP Timiș, conform metodologiei în vigoare.

În vederea verificării statusului clinic și biologic al pacientului, am implementat un protocol de screening al pacienților. Acest lucru ne permite depistarea, izolarea si instituirea măsurilor de prevenție specifice gradului de risc infecțios. La internare sunt recoltate diverse culturi (ex: exudat nazal, exudat faringian, urocultura, cultura col uterin). De asemenea, pacienții sunt evaluați din punctul de vedere al riscului infecțios încă de la consult pre-anestezic, pe baza scorului Carmeli. Au fost situații când, în urma rezultatelor de laborator, intervenția chirurgicală a fost amânată (acolo unde starea pacientului a permis) până la negativarea probelor biologice. Acolo unde situația clinică a pacientului nu a permis temporizarea intervenției, s-a aplicat, pe întreg circuitul pacientului, procedura de izolare a pacientului cu risc infecțios.

În vederea limitării infecțiilor, atât pacientul, cât şi personalul medical trebuie să respecte câteva reguli stricte, astfel încât să se reducă riscul apariţiei de infecţii nosocomiale. Inclusiv aparținătorii trebuie să respecte regulile interne, privind programul și timpul de vizită, cele privind utilizarea echipamentului de protecţie, dar și dezinfecția igienică a mâinilor.

Prevenirea infecțiilor nosocomiale

În primul rând, dorim să clarificăm termenul de infecții. La nivel mondial există termenul de infecţii nosocomiale (infecții asociate asistenței medicale de specialitate = IAAM). Acestea sunt infecţii intraspitalcesti, dar ele se împart în două categorii:

  • infecţii nosocomiale dobândite în spital, dar cu germeni proprii, adică pacientul vine cu germenii de acasă și dezvoltă infecţia în spital;
  • infecţii nosocomiale cu germeni proprii spitalului, caz în care pacientul fie dobândeşte germenul de la un pacient alăturat, fie germenul este transmis prin diverse manevre medicale.

Clasificarea infecțiilor Spital Premiere

La nivelul spitalului nostru există “zonarea” pe niveluri de risc, așa numita “harta riscului”, măsurile de prevenție și supraveghere fiind specifice fiecărui sector. Aplicăm bune practici de curățenie și dezinfecție bazate pe proceduri interne întocmite conform legislației și normelor în vigoare. Periodic se recoltează probe microbiologice din diverse sectoare, inclusiv instrumentar steril, apă potabilă, mâinile personalului medical, pentru a se stabili care este încărcătura bacteriană şi, mai mult decât atât, a se vedea dacă există un anumit nivel de portaj, pe o anumită specie de bacterii, care ar putea să fie agresivă pentru pacient. Starea de sănătate a personalului angajat este monitorizată, având aplicabil un plan anual de evaluare, monitorizare și control. Analizele microbiologice privind condițiile de sanitație din unitatea noastră sunt prelevate, prelucrate și interpretate conform legislației în vigoare de către Direcția de Sănătate Publică Timiș.

Zonarea pe nivel de risc Spital Premiere

Întreg personalul angajat este instruit la anagajare si apoi periodic, intern si extern, cu privire la modul în care se face și se menține igiena în spital, la modul în care se aplică măsurile de precauţiuni standard.

În unitatea noastră funcționează compartimentul de prevenire și supraveghere al infecţiilor nosocomiale, care are obligativitatea de a verifica, în mod periodic, condițiile igienico-sanitare și circulaţia microbilor cu potenţial de rezistenţă la antibiotice. Aceste date se înregistrează şi se raportează către direcţiile de sănătate publică. Unitatea noastră raportează infecțiile asociate asisțenței medicale către DSP Timiș, conform metodologiei în vigoare.

În vederea verificării statusului clinic și biologic al pacientului, am implementat un protocol de screening al pacienților. Acest lucru ne permite depistarea, izolarea si instituirea măsurilor de prevenție specifice gradului de risc infecțios. La internare sunt recoltate diverse culturi (ex: exudat nazal, exudat faringian, urocultura, cultura col uterin). De asemenea, pacienții sunt evaluați din punctul de vedere al riscului infecțios încă de la consult pre-anestezic, pe baza scorului Carmeli. Au fost situații când, în urma rezultatelor de laborator, intervenția chirurgicală a fost amânată (acolo unde starea pacientului a permis) până la negativarea probelor biologice. Acolo unde situația clinică a pacientului nu a permis temporizarea intervenției, s-a aplicat, pe întreg circuitul pacientului, procedura de izolare a pacientului cu risc infecțios.

În vederea limitării infecțiilor, atât pacientul, cât şi personalul medical trebuie să respecte cateva reguli stricte, astfel încât să se reducă riscul apariţiei de infecţii nosocomiale. Inclusiv aparținătorii trebuie să respecte regulile interne, privind programul și timpul de vizită, cele privind utilizarea echipamentului de protecţie, dar și dezinfecția igienică a mâinilor.

Dr. Corina Cristea, Medic Epidemiolog, coordonator al Compartimentului de Prevenire și Control al Infecțiilor Asociate Asistenței Medicale din cadrul Spitalului Première.

Ce este Staphylococcus aureus?

Staphylococcus aureus este o bacterie larg răspândită care poate fi prezentă pe tegumente sau mucoase la aproximativ 1 din 3 persoane, fără să cauzeze boală. În acest caz vorbim despre portaj, un fenomen obişnuit, care cel mai adesea, nu necesită nici o intervenţie. Starea de portaj poate fi tranzitorie (durează doar câteva zile sau săptămâni, bacteria fiind apoi eliminată de către organism) sau poate dura mai multe luni de zile. În cursul vieţii, o persoană se poate coloniza în mod repetat cu S. aureus.

În anumite situaţii, S. aureus cauzează îmbolnăviri (de ex. infecţii cutanate, osteo-articulare, pneumonii, bacteriemii etc.). Cele mai multe infecţii sunt localizate (abcese, flegmoane, infecţii ale plăgilor) şi de regulă se vindecă rapid; rareori, infecţiile cauzate pot fi severe precum septicemii sau meningoencefalite. Tratamentul constă de cele mai multe ori în administrarea de antibiotice; în cazul infecţiilor localizate poate fi nevoie de o incizie care să permită îndepărtarea colecţiilor purulente.

Ce este MRSA?

MR înseamnă meticilino-rezistent. MRSA este un S. aureus rezistent faţă de antibioticele folosite uzual în terapia infecţiilor stafilococice. De aceea, tratamentul poate întâmpina dificultăţi.

Cum se transmite MRSA?

Pacienţii colonizaţi/infectaţi cu MRSA pot transmite această bacterie altor persoane, cel mai adesea prin intermediul mâinilor contaminate cu MRSA; în spitale, cel mai adesea MRSA este transmis de pe mâinile personalului medical, dar şi de pe cele ale pacienţilor sau ale vizitatorilor. Obiectele din jurul persoanei bolnave sau purtătoare de MRSA pot fi de asemenea contaminate, iar bacteria se poate transmite şi prin atingerea acestora (inclusiv echipamente medicale, obiecte sanitare, tastaturi ale telefoanelor mobile sau ale calculatoarelor portabile).

Colonizarea cu MRSA se produce mai frecvent la pacienţii internaţi, de la personal medical, de la alţi pacienţi sau vizitatori, cu atât mai frecvent cu cât perioada lor de spitalizare este mai mare, mai ales dacă primesc antibiotice, iar spitalul este mai aglomerat. Există variante de MRSA care se transmit și în afara spitalelor; un risc mai mare în acest sens îl au persoanele aparţinând unor colectivităţi semiînchise aglomerate (închisori, cazărmi militare, internate), cele care au un risc sporit de leziuni tegumentare (sportivi) sau care urmează tratament antibiotic de lungă durată.

Cum se depistează portajul de MRSA?

Se recoltează probe cu un tampon steril de la nivelul foselor nazale, de la nivelul faringelui şi uneori de pe tegumente din diverse zone ale corpului. Analiza se efectuează în laboratoarele de bacteriologie, în general durează 48-72 de ore.

De ce este utilă depistarea portajului de MRSA la unii pacienți internați?

MRSA se poate răspândi cu uşurinţă în mediul spitalicesc, de aceea, fiecare spital are nevoie de o strategie de prevenire a contaminărilor intraspitalicești. Aceasta implică printre altele şi depistarea portajului de MRSA la unii dintre pacienţii nou-internaţi, iar în cazul unui rezultat pozitiv se poate recurge la izolarea pacientului în salon separat sau special dedicat pacienţilor colonizaţi-infectaţi cu MRSA, măsuri pentru eliminarea portajului (aplicaţii de unguente antiseptice, toaletă generală cu soluţii antiseptice) – mai ales dacă necesită intervenţii chirurgicale majore, implantare de proteze sau internări repetate cu tratamente antibiotice sau imunosupresoare. Persoana purtătoare reprezintă un risc potențial pentru ceilalţi pacienţi care suferă de boli grave. Pe de altă parte, însăşi persoana purtătoare se poate îmbolnăvi pe durata spitalizării.

Cine poate dezvolta infecţie (boală) cu MRSA?

Cel mai frecvent se îmbolnăvesc pacienţii cu spitalizări prelungite, persoanele internate cu boli grave sau cele cu leziuni cutanate pe care se poate grefa MRSA (inclusiv plăgi operatorii, arsuri, escare). MRSA se poate răspândi în organism, cauzând infecţii severe. Uneori şi persoanele din afara mediului de spital pot dezvolta infecţii cu MRSA.

Cum se face diagnosticul bolii (infecţiei) cauzate de MRSA?

Se recoltează probe în funcţie de localizarea infecţiei (secreţii purulente, urină, spută) și sânge pentru hemoculturi în infecțiile invazive şi se trimit la laboratorul de bacteriologie. Evidenţierea bacteriei ce cauzează boala se face prin aceleaşi teste de laborator ca şi în cazul depistării portajului.

Cum se tratează infecţiile cauzate de MRSA?

Se folosesc antibiotice specifice. În cazul unor colecţii purulente, acestea se vor deschide pentru evacuarea puroiului. Uneori tratamentul poate fi prelungit.

Poate fi vizitat pacientul internat cu colonizare-infecţie cu MRSA?

MRSA nu reprezintă de regulă un pericol pentru persoanele sănătoase (inclusiv copii, gravide) aşa încât pacientul infectat-colonizat poate fi vizitat pe perioada internării. Ca măsură de prevedere, vizitatorii trebuie să îşi spele mâinile la sfârşitul vizitei, pentru a nu risca să transmită MRSA altor persoane. Dacă membrii familiei participă activ la îngrijirea pacientului ar putea fi necesare şi alte măsuri de protecţie (mănuşi, halate de unică folosinţă).

Cum se previne transmiterea MRSA?

Cea mai eficientă măsură de prevenire a transmiterii este spălarea regulată pe mâini. Uneori vi se poate solicita să folosiţi antiseptice pentru igiena mâinilor. Toate leziunile cutanate trebuie pansate cu pansament rezistent la apă. Evitaţi folosirea în comun a obiectelor personale. Pe perioada izolării se va evita cât mai mult cu putinţă transportul pacientului în zone ale spitalului utilizate în comun.

Urmăriţi ca personalul medical să se spele pe mâini înainte şi după ce vă acordă îngrijiri şi atrăgeţi-le politicos atenţia acestora dacă nu procedează în acest mod. Personalul medical trebuie să aibă de asemenea grijă permanentă pentru a preveni transmiterea MRSA. Cea mai importantă măsură este spălarea pe mâni înainte şi după examinarea fiecărui pacient. La îngrijirea unui pacient purtător de MRSA sau bolnav, personalul trebuie să poarte mănuşi şi echipament de protecţie.

Vă reamintim că de cele mai multe ori MRSA nu va cauza îmbolnăvirea persoanelor care nu au alte probleme de sănătate sau care au probleme de sănătate minore. În urma expunerii la MRSA persoana poate deveni purtătoare. Această situaţie se poate înregistra atât pentru pacienţi, cât şi pentru vizitatorii lor (inclusiv copiii).

Când se poate externa un pacient internat şi colonizat/infectat cu MRSA?

Pacientul poate fi externat, în măsura în care starea lui de sănătate permite, indiferent de persistența sau nu a colonizării; în unele situaţii colonizarea încetează după revenirea la domiciliu şi/sau după întreruperea tratamentului antibiotic.

La domiciliu pacientul va continua să îşi spele des mâinile, obligatoriu după fiecare schimbare a pansamentelor. Spălarea hainelor şi lenjeriei se efectuează la cea mai ridicată temperatură permisă. Riscul de transmitere interumană a MRSA de la pacientul care a fost deja externat este mult mai redus faţă de cel existent pe perioada internării.

Diagnosticul, profilaxia și tratamentul infecțiilor determinate de Staphylococcus aureus eticilinorezistent (MRSA) – Gabriel – Adrian Popescu, Edit Szekely, Irina Codiță, Daniela Tălăpan Roxana Șerban, Gabriela Ruja – București, 2016

Infecția determinată de Clostridium difficile (ICD) – informare pentru public

Clostridium difficile este o bacterie care se întâlnește în în intestinul a 1-3% din populația adultă; la cea mai mare parte a acestora nu se produc manifestări clinice deoarece existența florei intestinale obișnuite reușește să împiedice multiplicarea Clostridium difficile.

Totuși, în situații în care această floră intestinală normală se reduce numeric (cel mai adesea după administrare de antibiotice) Clostridium difficile are condiții favorabile să se multiplice și să elibereze toxine ce afectează colonul cauzând simptomatologia ICD.

Clostridium difficile poate rezista timp de săptămâni în mediul înconjurător sub formă de spori (bacterii cu un înveliș special, foarte rezistent); odată luați pe mâini și apoi ingerați sporii vă vor coloniza intestinul.

Care sunt manifestările ICD?

• diaree cu scaune lichidiene (uneori cu mucus și sânge), extrem de mirositoare
• se pot asocia febră, dureri abdominale, greață, inapetență (foarte rar vărsături)
• cele mai multe cazuri evoluează favorabil; există însă și situații de afectare severă a colonului, când se poate ajunge la încetarea tranzitului intestinal (ileus) cu meteorism abdominal important, șoc, insuficiență renală, degradarea funcțiilor altor organe implicand un risc vital pentru pacient

Când ar trebui să vă gândiți că aveți ICD?

Este probabil să aveți ICD când manifestările descrise sunt asociate uneia dintre următoarele situatii:
• urmați sau ați urmat de curând un tratament antibiotic (în ultimele 2-3 luni)
• ați fost spitalizat sau instituționalizat (spre exemplu centru de recuperare, cămin pentru persoane vârstnice)
• aveți peste 65 de ani
• ați fost operat recent la nivelul intestinului
• aveți un tratament cu medicamente imunosupresoare (de ex: citostatice)
• aveți boli severe
• ceilalți membri ai familiei nu au sindrom diareic
Pentru a reduce riscul de a avea ICD luați antibiotic doar atunci când este justificat și prescris de un medic; nu insistați să vi se prescrie sau să obțineți antibiotice fără prescripție din farmacii. Pentru orice prescripție de antibiotic primită întrebați medicul dacă este absolut necesară.

Cum se confirmă ICD?

• unele laboratoare au posibilitatea de a evidenția în scaunul diareic toxinele Clostridium difficile (sau alte teste echivalente)

Există riscul de a contamina alte persoane în timpul ICD?

• Da. Clostridium difficile rezistă mult timp pe mâinile pacientului atât timp cât nu sunt bine spălate cu apă și săpun. De asemenea, bacteria poate rezista pe obiectele din jurul pacientului, pe echipamente medicale atât timp cât nu sunt dezinfectate cu substanțe care conțin clor sau care eliberează oxigen. Soluțiile alcoolice pentru igienizarea rapidă a mâinilor NU distrug Clostridium difficile.
• Pentru a preveni apariția altor cazuri de ICD, pacientul, membrii din familie, vizitatorii săi și personalul medical care îl îngrijește trebuie să își spele mâinile la iesirea din camera pacientului.

Cum pot reduce riscul de contagiune pentru membrii familiei mele dacă am ICD și sunt îngrijit la domiciliu?

• spălați-vă mâinile cu săpun și cu apă caldă după fiecare utilizare a toaletei și înainte de mese; folosiți săpun lichid (cel solid se poate popula cu germeni)
• igienă personală strictă – nu folosiți în comun prosoapele; dacă este posibil, folosiți o altă toaletă față de cea utilizată de ceilalți membri ai familiei (dacă nu, dezinfectați toaleta după fiecare folosire cu substanțe ce conțin clor)
• spălați hainele cu apă fierbinte (programul cu cea mai înaltă temperatură), separat de cele ale restului familiei
• spuneți membrilor familiei să își spele mâinile cu apă și săpun și să le usuce bine după ce v-au ajutat/asistat
• în cazul în care ați folosit scutece de protecție, acestea ar trebui colectate separat de restul deșeurilor menajere și inactivate în mod particular

Ce se întâmplă dacă ICD se declanșează în timp ce sunt internat?

Este foarte important să informați personalul medical de îndată ce ați constatat apariția scaunelor diareice!
• veți fi mutat într-o cameră singur sau cu alți pacienți cu ICD, cu grup sanitar și chiuvetă proprii
• spălarea riguroasă a mâinilor după utilizarea toaletei și înainte de mese
• solicitați ajutorul personalului medical ori de câte ori aveți nevoie
• personalul medical care vă îngrijește va purta mănuși, halate de protecție și își va spăla mâinile după ce va efectua manoperele de îngrijire necesare Dacă ați constatat că nu se procedează în acest mod, solicitați personalului medical să se conformeze.

Pot fi vizitat cât timp am ICD?

• DA, cu condiția ca vizitatorii să nu aibă unul dintre factorii care cresc riscul de a face ICD (de ex – cât timp aceștia urmează tratament cu antibiotice); în caz de dubiu, întrebați personalul medical.
• Vizitatorii vor trebui să aplice aceleași măsuri de protecție ca și personalul medical: echipament de protecție, nu se așază pe patul pacientului, nu utilizează toaletele pacienților, OBLIGATORIU spălarea mâinilor cu apă și săpun la plecare.

Când nu mai sunt contagios?

• Se consideră că după 48-72 de ore de la normalizarea tranzitului intestinal riscul se reduce foarte mult și se pot întrerupe izolarea și măsurile de precauție descrise.
• Riscul reapare însă în cazul recidivei ICD.

Cum se tratează ICD?

• în cazurile în care ICD a fost declanșată de administrarea de antibiotic, aceasta se va întrerupe ori de câte ori este posibil
• se administrează pe cale orală un antibiotic activ asupra Clostridium difficile (metronidazol sau vancomicină)
• hidratare corectă pentru a compensa pierderile cauzate de diaree și de febră
• în foarte rare cazuri cu evoluție severă (aprox 1-2% din totalul ICD) este necesară o intervenție chirurgicală pentru a se îndepărta porțiunea de intestin afectată; această intervenție poate dubla șansele de supraviețuire pentru pacienții cu forme severe de ICD

Din cauza ICD investigațiile/intervențiile la care sunt programat vor fi amânate?

• În general NU, cu condiția ca personalul medical să ia măsurile necesare pentru a evita răspândirea Clostridium difficile.
• DA, dacă aveți o formă severă de ICD.

Când pot fi externat?

De regulă veți rămâne în spital până când diareea se remite, iar starea generală se îmbunătățeste. Uneori medicul vă va prescrie continuarea tratamentului la domiciliu.

Odată vindecat, simptomele pot să reapară?

Da, la aproximativ 25-30% dintre pacienți manifestările reapar într-un interval de 1-12 săptămâni. Dacă această situație survine, solicitați rapid consult medical în cadrul căruia amintiți că ați avut de curând ICD.

Nu luați medicamente constipante (de ex: loperamid)! De asemenea, dacă aveți o altă infecție care necesită tratament antibiotic spuneți medicului că ați avut de curând ICD pentru a alege acele antibiotice care nu cresc semnificativ riscul de a recidiva.
Nu luați antibiotice din proprie inițiativă!

*GHID DE DIAGNOSTIC, TRATAMENT ȘI PREVENIRE A INFECȚIILOR DETERMINATE DE CLOSTRIDIUM DIFFICILE (Ediţia a 2-a), 2016. Autori: Gabriel-Adrian Popescu, Edith Szekely , Irina Codiță, Daniela Tălăpan, Roxana Șerban, Gabriela Ruja

Ce înseamnă Enterobacteriaceae producătoare de carbapenemaze (CPE)?

Enterobacteriile sunt bacterii care se află de obicei în intestinal uman fără a provoca îmbolnăviri, situație care poartă numele de colonizare (iar persoana colonizată se numește purtător).
Dacă bacteriile părăsesc intestinul, ele pot cauza infecții cum ar fi cele urinare, pneumonii sau septicemii.
Carbapenemele sunt antibiotice care au fost active împotriva marii majorităţi a bacteriilor agresive asupra organismului uman, inclusiv asupra enterobacteriilor.

Carbapenemazele

Sunt enzime produse de bacterii ce pot distruge carbapenemele, bacteriile respective devenind astfel rezistente la acțiunea acestor antibiotice.

Ce semnificație are rezistența la carbapeneme?

Carbapenemele sunt antibiotice administrate în spital pe cale intravenoasă, pentru tratamentul unor infecții severe. Până de curând medicii le puteau folosi să trateze infecții bacteriene la care alte antibiotice nu mai erau eficiente. În spitalele în care există mulți pacienți imunodeprimați, răspândirea unor asemenea bacterii rezistente la marea majoritate a antibioticelor poate determina probleme majore, inclusiv o creștere a mortalității prin infecții.

Cum mă pot contamina cu CPE?

Întrucât aceste bacterii se găsesc pentru o perioadă nedefinită de timp în intestinul uman, fără a determina semne de boală, nu putem ști când s-a colonizat o persoană. De cele mai multe ori această colonizare se produce în timpul unei internări într-un spital în care există pacienți sau personal contaminat/infectat cu CPE, dar uneori și în afara spitalului când s-a produs un contact direct cu un purtător de CPE (igiena mâinilor are un rol foarte important mai ales după utilizarea toaletei sau înainte de mese).

Cum se poate preveni transmiterea CPE?

Pacientul infectat/colonizat cu CPE ar trebui să fie internat într-o rezervă cu toaletă proprie, să respecte o bună igienă a mâinilor şi să beneficieze de îngrijirea personalului medical special dedicat.
De asemenea, mediul înconjurător va fi bine curățat, iar personalul medical și vizitatorii vor proceda şi ei la o bună igienă a mâinilor.

În ce condiții mi se va propune testarea pentru portajul CPE?

Uneori faptul că un pacient este infectat/colonizat cu CPE nu este cunoscut imediat după internare și atunci acesta nu este plasat într-o rezervă. Dacă ați fost internat în același salon sau ați folosit aceeași toaletă cu un pacient care este ulterior descoperit a fi purtător/infectat cu CPE vi se va recomanda testarea pentru portaj CPE, întrucât există un mic risc să fi fost colonizat în acest timp. Dacă rezultatul este negativ veți fi retestat (ca măsură de precauție) doar dacă spitalizarea vi se prelungește, de regulă testare săptămânală.

Cum se desfășoară testarea pentru portajul CPE și care sunt consecințele sale?

Veți fi internat în spital într-o rezervă cu toaletă proprie. Vi se vor recolta mai multe probe pe timpul spitalizării pentru a se testa dacă mai sunteți purtător (cel mai adesea săptămânal): materii fecale, urină (dacă aveți sondă urinară), secreţii de pe tuburile de dren (dacă aveți). De regulă rezultatul acestor teste va fi gata în 1-3 zile. Dacă rezultatul este negativ, el va fi reverificat încă de două ori înainte de a trece într-un salon obișnuit al secției. Dacă rezultatul este pozitiv, veți rămâne izolat în rezerva respectivă. Toată această verificare a portajului CPE nu va influența în nici un fel restul îngrijirilor medicale de care beneficiați.

Portajul de CPE trebuie tratat?

Nu, persoanele care sunt purtătoare nu trebuie tratate cu antibiotice. În schimb, dacă CPE produc infecții (manifestări de boală) atunci tratamentul devine necesar.

Cum poate fi prevenită transmiterea CPE?

Internarea într-o rezervă ajută la limitarea transmiterii acestei bacterii. Personalul medical și auxiliar trebuie să își spele mâinile în mod regulat; ei vor utiliza mănuși și halate de unică folosință când vă vor îngriji. Cea mai importantă măsură pe care o puteți urma este să vă spălați mâinile bine cu apă și săpun, mai ales după utilizarea WC. Veți evita să atingeți cateterele venoase sau tuburile de dren, sonda urinară, mai ales la locul unde pătrund în organism. Vizitatorilor li se va cere să își spele mâinile la intrarea și la ieșirea din cameră și să poarte un halat de unică folosință pe durata vizitei.

Când pot fi externat?

Externarea va fi dictată de rezolvarea afecțiunilor tale și nu va fi influențată de starea de putător de CPE. Dacă la externare sunteţi încă purtător de CPE, tot ceea ce este necesar acasă este o bună igienă. Înainte de a fi externat, solicitaţi medicului curant să menționeze pe documentele medicale că aţi fost infectat sau sunteţi/aţi fost purtător de CPE. Păstraţi acest document pentru a-l arăta în caz de spitalizări ulterioare.

*Ghid privind Enterobacteriaceae producătoare de carbapenemaze: diagnosticul, prevenirea transmiterii interumane și tratamentul infecțiilor produse, Bucuresti, 2016, Gabriel-Adrian Popescu, Irina Codiţă, Edit Szekely, Roxana Şerban, Gabriela Ruja, Daniela Tălăpan

Pentru mai multe detalii legate de măsurile de prevenire a infecțiilor, vă rugăm să vă adresați Medicului Epidemiolog al Spitalului Première – Dr. Corina CRISTEA, la adresa de e-mail cpcin@spitalpremiere.ro

Spitalul Première susține campania “Mâini curate în spitale”

cum sa ne spalam pe maini Spital Premiere

cum-sa-ne-dezinfectam-corect-mainile-spital_premiere

PROGRAMĂRI

Vezi aici modalitățile prin care ne poți contacta →

TARIFE

Află aici detalii despre tarifele Spital Première →

SERVICII PROMOȚIONALE

Află aici detalii despre reduceri și pachete promoționale →

PLATA ÎN RATE

Achită serviciile medicale în rate fără dobândă →