Nastere

  • Nasterea naturala
  • Nasterea prin cezariana

Naşterea reprezintă un fenomen fiziologic care încheie perioada de sarcină, astfel, atât de aşteptată, naşterea poate fi o experienţă placută, atunci când pacienta este pregatită şi informată corect despre momentele care trebuiesc parcurse în orele de travaliu.

Primele semne ce ne avertizează că a sosit momentul naşterii sunt:

  • Eliminare dopului gelatinos – mucusul cervival se elimina sub forma unei secreţii gelatinoase, maronii, însoţită uneori de striuri de sânge.
  • Eliminarea dopului gelatinos prevesteşte naşterea cu câteva ore, sau chiar câteva zile.
    Aşadar acesta nu este un semn de alarmă, ci doar un semn ce anunţă apropierea momentului naşterii.

  • Ruperea membranelor – “ruperea apei” – reprezintă ruperea membranelor amniotice, fiind insoţită de eliminarea lichidului amniotic.
  • Pe parcursul orelor de travaliu lichidul amniotic va fi eliminat în cantitate variabilă, lubrifiid astfel traseul pe care îl va parcurge fătul.
    Ruperea membranelor reprezintă momentul în care trebuie sa ne îndreptăm spre maternitate.

  • Contractile uterine – la inceput nesistematizate şi de scurta durata, ele se vor intensifica şi vor fi din ce în ce mai dese.
  • Atunci când contracţile uterine se vor sistematiza la 10 – 15 minute, este momentul sa mergem spre maternitate.
    Durata travaliului variază de la pacientă la pacientă. La prima naştere travaliul durează aproximativ 10-12 ore, iar la următoarele naşteri durata travaliului va fi mai scurtă.

Travaliul prezintă mai multe etape:

  • Dilatarea colului uterin – sub acţiunea contracţiilor uterine, mobilul fetal solicită colul uterin care se va scurta, se va şterge şi apoi se va dilata, permiţând fătului să coboare la nivelul planseului pelvin.
  • Perioada dilatării colului uterin prezintă o faza de latenţă care durează 6-8 ore şi o perioada activa, mai scurtă, în care colul ajunge la dilataţia maximă.

  • Expulzia fatului – odată cu atingerea dilataţiei maxime, capul fetal se fixează, se angajează şi coboară prin canalul pelvin.
  • Pe parcursul acestei etape contracţiile sunt foarte dese şi de intensitate maximă, iar sub îndrumarea medicului şi a moaşei veti fi învăţată sa “impingeţi”, pentru a ajuta fătul sa se nască.
    Uneori poate fi necesară efectuarea unei epiziotomii la nivelul perineului, pentru a uşura naşterea.

  • Delivrenţa – reprezintă eliminarea placentei, proces ce poate dura până la 30-40 de minute.
  • Uneori medicul efectueaza şi un control uterin pentru a se asigura că nu există resturi membranare rămase intrauterine.
    Pe parcursul travaliului pacienta poate beneficia de anestezie peridurala, ce amelioreaza durerile datorate contracţiilor uterine.



Atunci când, din anumite motive, naşterea nu poate decurge în mod natural sau exista o indicaţie medicală ce contraindică naşterea naturală, se recurge la naşterea prin operaţie cezariană.

Cu toate că naşterea prin operaţie cezariană prezintă riscurile oricărei intervenţii chirurgicale, reprezintă calea de urmat pentru rezolvarea problemelor apărute pe parcursul travaliului.

Tehnica chirurgicală, materialele resorbabile şi experienţa personalului medical conferă siguranţă, atât pacientei, cât şi fătului, cu refacerea cât mai rapidă a pacientei şi cu un rezultat chirurgical estetic.
Astfel viitorul obstetrical al pacientei este afectat in mică masură, în condiţiile în care pacienta îşi doreşte o nouă sarcină.

După un interval de timp de minim 2 ani de la operaţia cezariană şi cu o monitorizare atentă a travaliului,  pacienta poate naşte un alt copil chiar şi pe cale naturală.

Extragerea firului de sutura la tegument, în ziua 4 – 10 postoperator, nu este o manevră dureroasă şi facilitează o supraveghere mai atentă a evoluţiei postoperatorii de către medicul obstetrician.

Anestezia peridurală practicată asigură atât un confort operator bun pentru echipa chirurgicală, cât şi posibilitatea mamei de a–şi vedea copilul din primele clipe de viaţă.

Medici de garda iulie 2017