Pregatirea pentru nastere

Primul trimestru de sarcină


Primul trimestru de sarcină, respectiv primele 15 săptămâni, reprezintă cea mai importantă şi decisivă etapă în dezvoltarea viitorului copil.

Protocolul de evaluare al gravidei în trimestrul I include o serie de investigaţii, precum:

Hemoleucograma, transaminazele (TGP, TGO), glicemia, acidul uric, ureea, creatinina permit conturarea statusului hematologic şi biochimic al gravidei. Evidenţierea oricărei patologii, cunoscute anterior sau nu, impune luarea unor decizii de tratament şi monitorizare activă pe toată perioada sarcinii.

Coagulagrama este o analiză serică prin care se diagnostichează diferitele coagulopatii şi totodată prin care se monitorizează eficienţa tratamentului acestor afecţiuni. Aceasta analiză devine obligatorie mai ales în cazul pacientelor cu antecedente abortive, coagulopatiile fiind o cauză relativ frecventă a avortului spontan.

De rutină, se realizează detectarea anticorpului HIV (Ac HIV) şi a Treponemei pallidum (VDRL) în scopul diagnosticării infecţiei cu HIV, respectiv a sifilisului. Infecţia activă cu Treponema (sifilis) în primele 3 luni de sarcină se poate solda cu avort spontan, fără a fi însă o regulă. Indiferent de momentul în care s-a produs contaminarea, tratamentul este obligatoriu.

Depistarea infecţiei cu virusul hepatitei C se face prin detectarea anticorpilor specifici (Ac anti HCV). În cazul prezenţei acestora, decizia de continuare a sarcinii este dificila şi depinde foarte mult de starea pacientei, precum şi de rezultatele investigaţiilor paraclinice. În orice caz, sarcina poate agrava serios evoluţia bolii.

Determinarea antigenului pentru hepatita cu virus B (Ag HBs) se realizează doar în situaţia în care această analiză a fost efectuată cu mai mult de trei luni în urmă faţă de momentul în care se fac aceste determinari.

În situatia în care, în presarcină,în sângele matern au fost identificaţi anticorpi de tip IgG pentru toxoplasma, rubeola si citomegalovirus (CMV), aceştia nu se mai determina ulterior în sarcină; prezenţa acestora în serul mamei neavând semnificaţie patologică, ci dimpotrivă, au rol protector pentru reinfecţii.

Absenţa acestora sau lipsa determinării în presarcină impune detectarea lor. În cazul unor infecţii recente (Ac tip IgM prezenţi) evoluţia poate fi către avort spontan în primul trimestru sau către alte complicaţii ce apar ulterior în sarcină.

O altă investigaţie foarte importantă este reprezentată de efectuareasecreţiei vaginale. La nivel vaginal se pot cantona o serie de agenţi bacterieni, cel mai frecvent proveniţi din intestinul gros, care induc o serie de simptome (leucoree, dureri la contactul sexual, prurit local etc.) şi complicaţii ce pot culmina cu avortul în primul trimestru.

În cazul în care nu au fost realizate în presarcină, se determină grupul sanguin şi Rh (al mamei şi al partenerului),testul Babes Papanicolau (doar dacă nu a fost efectuat în ultimul an) şi sumarul de urină.

Ecografia transvaginală/abdominală are rolul de a confirma sarcina şi de a exclude posibilitatea localizării extrauterine.

Se realizează Dublu Test, între săptămânile 9 – 10 de sarcină – cu rolul de a detecta anomalii cromozomiale (sindrom DOWN, sindrom EDWARDS, sindrom PATROW).

Trimestrul al II-lea de sarcină


Trimestrul al II-lea de sarcină este cuprins intre saptamana 15 si 27 de amenoree. Este perioada când creşterea uterului gravid este cea mai importanta, astfel ca dintr-un organ pelvian el se dezvoltă ocupând aproximativ jumătate din cavitatea abdominală.

Deasemenea, se realizează aprecierea ecografică a lungimii colului uterin.

După luna a patra, respectiv după săptămâna a 16-a, gravida resimte primele mişcări fetale, la inceput timide, ulterior devenind mult mai intense şi din ce în ce mai complexe. Acest lucru devine sesizabil la prima sarcină, în jurul vârstei de 20 săptămâni de gestaţie – luna a V-a.

Una dintre investigaţiile recomandate in aceasta perioada este reprezentata de triplu test, doar dacă nu s-a efectuat dublu test.

Important, testul are valoare orientativa. Majoritatea gravidelor la care se obţine un rezultat pozitiv pentru trisomie 21 (sindrom Down), trisomie 18 (sindrom Edwards) sau defecte de tub neural poate avea un copil probabil normal. De aceea, un rezultat pozitiv necesită testări suplimentare.

În situaţia în care dublu test indică suspiciune ridicată de una din afecţiunile enumerate anterior, se recomandă efectuarea amniocentezei sau CVS. Este o procedura prin care se obţin probe de lichid amniotic sau vilozităţi coriale prin puncţie transabdominală ghidata ecografic.

Ulterior, celulele sunt supuse testelor ADN pentru detectarea mutatiilor sau a cultivarii, in vederea obtinerii de preparate cromozomiale.

Amniocenteza se efectueaza între saptamanile 15-17 de gestatie.

Între săptămânile 20 şi 24 de amenoree este recomandat a se realiza ecografia morfologica fetala (3D/4D). Are ca scop principal depistarea malformaţiilor.

În săptămâna 24 (luna a VI-a) este indicat a se reefectua hemoleucograma, glicemia, acidul uric şi sumarul de urină în vederea stabilirii echilibrului hematologic, biochimic şi urinar.

În situaţia în care, toxoplasmoza nu a fost depistată în primul trimestru (anticorpi absenti) si gravida prezinta risc de contaminare (animale de casa prezente sau trăieşte în mediu de risc) este recomandat a se doza anticorpii tip Ig M.

În trimestrul III de sarcină


În trimestrul III de sarcină, abdomenul este considerabil mărit ca volum, fiind ocupat în mare parte de uterul gravid. Mişcările fetale sunt mult mai dese şi complexe, frecvent corelate cu stările emoţionale ale mamei. Astfel că mama sesizează conturarea unui bioritm al intensităţii si frecvenţei activităţii fetale – o modificare a acestuia în sensul diminuării sale, persistentă în timp, poate avea uneori semnificatie patologica.

Din acest motiv este recomandat a se face un consult de specialitate cu monitorizarea activităţii cardiace fetale ecografic şi/sau cardiotocografic (marker esential al stării de sănătate a fătului).

Astfel, între săptămânile 32 şi 33 de sarcină este indicat a se realiza o ecografie fetala care va evalua dezvoltatrea copilului şi starea generala de sănătate a acestuia.

Se realizeaza biometria fetala (dimensiunile fătului –  circumferinţa craniană şi abdominală, lungimea femurului etc.), morfologia fetală (în vederea descoperirii de malformaţii congenitale) şi se apreciază greutatea.

Sunt studiate miscările fetale active şi activitatea cordului fetal. Se apreciază, cantitativ, lichidul amniotic (în situaţia reducerii sau excesului de lichid trebuie cautată şi cauza).

În cazul placentei, este studiată localizarea (placenta praevia, jos inserată, este o indicaţie de cezariană) şi aspectul său (atunci când este apreciată ca fiind de gradul 3 înseamnă că naşterea se va declanşa curând). Cu aceasta ocazie se determină şi poziţia fătului.

După săptămâna 35 de amenoree este recomandat a se realiza o noua reevaluare a gravidei pentru a preintampina eventualele complicatii ce ar putea pune în pericol viaţa copilului şi a mamei.

  • Hemoleucograma (hemoglobina, hematocrit etc.) pentru a exclude o anemie, in special in cazul gravidelor diagnosticate cu aceasta afectiune inainte de sarcina;
  • Glicemia – pentru monitorizarea gravidelor cu risc crescut de a dezvolta diabet gestational;
  • Coagulograma are rolul de a depista anomaliile coagularii, care prin patologia indusa pot perturba dezvoltarea fatului si chiar pot conduce la moarte intrauterina;
  • Sumarul de urina urmareste prezenta glucozei si a proteinelor in urina pentru depistarea diabetului de sarcina si a preeclampsiei;
  • Urocultura are rolul de a depista o infectie urinara, deoarece la acesta varsta gestationala infectiile tractului urinar pot duce la mai multe complicatii neplacute (nastere prematura);
  • Secretia vaginala (frotiu si cultura) pentru identificarea eventualelor infectii. Dintre toti germenii potential implicati, streptococul de grup B are riscul cel mai mare de a fi transmis la fat (complicatii posibile la fat: septicemie, meningita, pneumonie etc.).

La internarea în maternitate, pentru naştere naturală/cezariană, pacienta trebuie să aibe analizele nu mai vechi de 2 săptămâni:

  • Hemoleucograma;
  • INR, APTT, PT, TQ;
  • Colinesteraza – la recomandarea medicului anestezist.

Medici de garda iulie 2017